Rutarea
Rutarea este un termen folosit pentru a desemna procesul de alegere a căii pe care un pachet este transmis de la sursă la destinaţie sau destinaţii, chiar şi între două reţele diferite. Rutarea este bazată pe o tabelă care are în principal următoarele câmpuri: adresa reţelei (net address), masca de reţea (netmask), adresa următorului ruter (next hop) şi/sau adresa interfeţei de ieşire.
Protocoalele de rutare stabilesc regulile prin care informaţiile despre reţele sunt schimbate între rutere în mod dinamic în scopul obţinerii unei tabele de rutare adecvate topologiei. Protocoalele de rutare pot fi clasificare după mai multe criterii:
- După tipul de algoritmi folosiţi
- Protocoale bazate pe vectori distanţă (Distance Vector – DV)
- Protocoale bazate pe starea legăturilor (Link State – LS)
- După apartenenţa ruterelor la acelaşi Sistem autonom – Autonomous System:
- protocoale folosite de ruterele aflate în acelaşi sistem autonom (Interior Gateway Protocols – IGP); Ex.: Routing Information Protocol (RIP, RIPv2), Open Shortest Path First (OSPF), Enhanced Interior Gateway Routing Protocol (EIGRP).
- protocoale folosite de ruterele care interconectează sitemele autonome(Exterior gateway protocols – EGP). Ex.: Border Gateway Protocol (BGP).
- Dacă includ sau nu în mesajele de actualizare masca reţelei:
- protocoale classfull (RIPv1,IGRP) – acestea nu includ masca de reţea
- protocoale classless (RIPv2, EIGRP, OSPF,IS-IS)
Algoritmul de rutare extrage adresa IP destinaţie din pachetul IP, apoi (mai mult…)
